1. Şi iată că trăia atunci printre noi Oamenii Liberi, un om care pretindea că e trimis de Cel Înalt, de Zeu, să ducă oamenii în Paradisul lui aflat în cer/cosmos (nu se cunoaşte adresa exactă)...
2.- Şti că salvatorul nostru este acum pe pământ?
- Ce salvator?
- Cel care ne dă fericirea dacă ascultăm de legile lui.
El: cel care ne-a deschis ochii faţă de Automobilul Sacru!
3.- Dar ce este acest Automobil?
- Vino şi îţi voi arăta!
4. Şi Credinciosul îl duse pe Omul Liber pe poarta unui cimitir de maşini.
Înăuntru erau o grămadă de rable, dar lucru ciudat la volanul fiecăreia dintre ele era unul sau mai mulţi indivizi care păreau că se roagă...
5. Omul Liber ignoră pentru moment ciudăţenia...
Păşea relativ uimit de ce vedea în jur, şi astfel fusese condus în partea de est a cimitirului, în faţa unei maşini căreia îi lipseau roţile, îi era distrusă tapiţeria aproape în întregime, vopseaua era toată ştearsă, motorul era făcut praf – ce mai o rablă, bună doar de aruncat la fier vechi...
6.- Uite, îi spuse credinciosul zeului, cu entuziasm în priviri: acesta este cadoul gratuit, darul necondiţionat pe care ţi-l face Mesagerul Zeului.
7. Această Maşină Sacră te va duce pe Planeta Paradis pregătită doar pentru credincioşii săi de către al nostru preamărit Zeu.
8.- Dar, hai, intră înăuntru.
Omul Liber se urcă în rablă, ca să-i facă montan pe plac naivului credincios, apoi îl întrebă cu o prefăcută mirare: sigur porneşte?
9. Că motorul văd că e tot distrus şi nici chei de contact nu prea văd...
- Da... spuse credinciosul luând un iz copilăresc de înţelepciune: acestă maşină funcţionează cu credinţă în Zeu şi nu are nevoie de nimic altceva...
- Aha!???
10.- Da continuă naivul: uite dacă ai credinţă suficientă şi necondiţionată în Mesager şi în Mesajul lui va veni o vreme când această maşină va funcţiona în mod divin şi te va ridica spre a te duce pe Planeta Paradis a Zeului.
Până atunci tu trebuie doar să te rogi cât mai des Zeului spre ai cere această binecuvântare cerească pe care el ne-o promite nouă, tuturor credincioşilor lui...
11.- Tare fază frate... - se gândea Omul, chicotind în sine: mare e Întregule, prostia credincioşilor...
- Deci tot ce trebuie să fac e să cred, nu?
- Da! Şi faza şi mai tare e că nu te costă nimic dacă încerci!
- Nu?
- Nu! Ce ai avea de pierdut?
12. Păi în mod evident „vremea” se gândea Omul în sinea lui... dar credinciosul continuă:
- Maşina asta ţi-o dăm pe gratis: e drept că va trebui să ţi faci abonament de intrare la Cimitirul nostru Sacru de Maşini (cu costul a cam zece la sută din venitul tău) – dar banii vor fi folosiţi doar în interesul cauzei să ştii!
13.- Uite: ca să creşti în credinţă, poftim o imagine a Zeului şi roagă-te lui să te binecuvânteze, şi vorbeşte cu el şi vei vedea cum creşti în credinţă şi ţi se deschide şi ţie calea spre Paradis...
14. - Ăsta e clar că mă ia de prost, se gândea Eliberatul, dar hai să-l mai păsuiesc puţin...
15.- Uite, continuă credinciosul entuziast, Zeul îţi mai dă cadou şi acest Televizor Sacru, care îţi va răspunde la toate întrebările, pentru că el deţine toată cunoaşterea infinită... uite aici telecomanda sfântă!
16. Iluminatul o luă şi apasă pe butonul de pornire... şi evident „surpriză”: nu pornea, era evident şi el stricat...
- Nu porneşte... i-o luă credinciosul înainte pentru că şi el funcţionează tot cu credinţă în Zeu!
Dar dacă crezi puternic în Zeu şi în Profetul Lui o să pornească negreşit: uite scrie negru pe alb asta în Cartea Sacră pe care Zeul ne-a comunicat-o prin Trimisul său.
Roagă-te şi speră: această credinţă va venii şi atunci vei fi mântuit.
17. Bine..., şmecheria credinţei fiind lămurită, iată că era cazul să mai zică şi Cel Liber ceva:
- Aşadar aveţi o grămadă de credincioşi care au acces la această cunoaştere infinită şi o grămadă care şi-au luat zborul cu Maşina Sacră şi au mers în Paradis şi eventual s-au întors să povestească cum şi ce e pe acolo... – tare aş vrea să cunosc şi eu vreo câţiva!
18.- Păi avem... avem... dar sunt toţi morţi!
- Adică cum morţi?
- Pai aşa: am uitat să-ţi precizez că Maşina te duce acolo doar după ce mori şi evident numai dacă ai credinţă.
19.- Super tare frate! Dar după ce eu mor pe cine zici că mai duce ea pe nu ştiu unde?
- Păi pe Sufletul tău!
- Pe cine?
- Sufletul tău: ceea ce e Nemuritor în tine!
20.- Excelent: fă-mi te rog şi mie cunoştinţă cu acest individ, să povestim puţin!
- Păi nu pot că e invizibil, impalpabil şi inaudibil...
- Nu e cumva şi inexistent?
Cu toate aceste „calităţi” e clar că se apropie mai mult de nefiinţă decât de fiinţă!
21.- Nu e inexistent: uite scrie în cartea noastră sacră că el există!
- Da e clar: dacă scrie într-o carte sigur trebuie să fie adevărat!!!???...
22.- De ce eşti ironic? Oricum să ştii că există posibilitatea să mergem cu tot cu trup pe Planeta Paradis – atunci când va vrea Zeul şi când noi vom avea credinţă suficientă!
- Aha... când aveţi credinţă suficientă...
23. Deja discursul credinciosului îl plictisise pe Cel Liber şi acesta se pregătii de plecare: avea lucruri mai serioase de făcut decât să asculte aberaţiile spirituale a tot felul de indivizi aflaţi doar în stadiul copilăriei psihice religioase.
- Hai că mai povestim...
Zicând acestea Cel Inteligent se depărtă de credincios mirându-se de câtă prostie poate fi în lume...
***
24. După un an de zile cei doi s-au întâlnit întâmplător pe stradă:
- Salve, Şofer Credincios, cum e în Paradis? Cu siguranţă că l-ai vizitat, nu?
- Păi nu, că nu am încă credinţă suficientă...
- Atunci cum e cu cunoaşterea acea dată de Televizorul Sacru?
- Tot aşa – lipsă de credinţă!
25.- Sărmanul de tine, trebuie că începi să ai îndoieli că chestiile acestea vor funcţiona vreodată.
- Am... dar ştiu că acestea sunt doar ispite de la cel rău care încearcă să-mi diminueze credinţa.
- În plus să ştii că am văzut totuşi Paradisul.
- Super tare, dar mai înainte ziceai...
- Păi l-am văzut în vis...
- Aha!
- Da şi în plus scrie în Cartea Sacră că au fost unii în trecut care s-au ridicat cu Automobilele vremii lor (cu carele) la cer şi au mers în Paradis...
26.- Da... dacă scrie, scrie...
Dar în afară de ce scrie acolo nimic concret, de masă, consemnat în istorie cu dovezi copleşitoare?
- Nimic – ni se testează credinţa.
- De cât timp?
- De câteva mii de ani.
- Sigur nu vi se testează altceva?
- Ca de exemplu?
- Prostia!!!
- Eşti răutăcios...
- Bine, zâmbi Cel Matur, hai că ne mai vedem... poate între timp te mai maturizezi şi tu psihic şi nu mai crezi toate poveştile acestea cu „zei” fermecaţi, şi „zmei înaripaţi”.
***
27. După zece ani cei doi se întâlnesc din nou:
- Salutare! Cum merge Maşina Sacră? Dar TV-ul?
- Tot aşa: şti doar - nu am credinţă suficientă...
Dar am speranţă: şi în plus copiii mei au luat contact cu credinţa în Zeu şi li s-a promis şi lor Mântuirea...
- Uite şi tu vei fi salvat: tot ce trebuie să faci e să te rogi şi să ai credinţă în Zeu şi în Reprezentanţii lui pe pământ!
Să şti că mă rog pentru salvarea ta!
28.- Frate credincios, cum văd că gluma se îngroaşă, eu zic că mai bine te-ai ruga pentru puţină minte pentru că după câte văd îţi cam lipseşte...
- Apropo dacă ai aduna, cam câţi bani ai dat până acum pentru accesul în Cimitirul Sacru de Maşini?
- Sacrificii trebuie făcute pentru Cauză!
- Da, într-adevăr am auzit că Profetul vostru şi-a mai cumpărat un castel şi câteva domenii, iar preoţii lui nu o duc deloc rău.
Felicitări: ai ajuns sclav pe o moşie divină şi nici nu te-i prins de figură!
E tare şmecheria asta cu credinţa!...
29.- Nu e aşa: Zeul ne-a dăruit mântuirea şi evident că trebuie să îi mulţumim şi noi pentru acest dar colosal...
- Pardon: poate ai vrut să zici „verbal”, că în faptă nu văd nici o urmă de el...
30.- Eşti rău şi evident posedat de cel rău...
- Tu în schimb se vede că eşti destul de serios posedat „de cel bun”! Vai şi amar de capul tău sărman!
Să nu mai aibă nimeni suferinţele tale „spirituale”!
- Dar hai că mai povestim!
***
31. Peste 20 de ani:
- Ştiu ce vrei să întrebi...
Nu merg pentru că nu este credinţă - dar cum ţi-am mai spus vor merge după ce mor!
- Şi atunci la ce îţi vor mai folosi?
- Păi îmi va folosi pentru că voi fi înviat de Zeu pentru că i-am fost credincios!
- Aşa deci şi când te va învia Zeul Cimitirului de Maşini?
- Cândva în viitorul apropiat.
- Stai! Stai că ştiu: la „Sfântu' Aşteaptă”, nu?...
***
32. Cel Matur se întâlni mai târziu cu un frate întru Ideal:
- Ai văzut bre ce au câştigat credincioşii?
- Am văzut: nişte creiere prăjite incapabile să mai facă diferenţa între real şi fantastic, între adevăr şi minciună, între ei şi cei care îi posedă „spiritual”!
33.- Dar ai văzut ce au câştigat cei care i-au îmbolnăvit cu virusul credinţei dogmatice?
- Sigur: nişte trupuri credincioase care le execută orbeşte toate ordinele lor „divine”: profitabilă această afacere cu credinţă!
- Cât crezi că va mai fi tolerată această josnică înşelăciune „spirituală” în societate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu