1. Tată, întrebă Copilul, tot felul de oameni înfricoşători zbiară şi urlă pe ici şi pe colo că va veni sfârşitul lumii!
Ce e cu aceştii nebuni, ce urmăresc ei, ce este cu acest sfârşit?
2.- Dragul de tine! Te-au speriat zebzeticii aceştia cu urletele lor dramatice?
- Un pic da, să şti!
3.- Ia vino tu la Tata în braţe!
Aşa: acum închide ochii şi spune-mi ce vezi!
- Nu mai văd nimic că am închis ochii!
4. Bine, stai puţin aşa şi apoi deschide din nou ochii!
Copilul stătu cu ochi închişi o vreme apoi îi deschise din nou – atunci Tatăl îi spuse:
- Fiule ascultă: când ai închis ochii percepţiei clare acesta a fost sfârşitul ei!
Când i-ai deschis din nou ea a început din nou pentru tine!
5.- Astfel tu ai putut să vezi că Sfârşitul a fost şi a trecut şi vei vedea că va venii din nou şi iarăşi va trece!
- Acum du-te că e târziu şi te pune în pat, mai vorbim dimineaţă!
6. Copilul se puse în pat şi închise ochii şi iată că sfârşitul percepţiei clare veni din nou pentru el aşa cum îi spuse Tatăl, dar chiar dacă el închise pleoapele, percepţii mai slabe, mai estompate: gânduri şi imagini încă îi mai brăzdau prin minte din când în când...
7. Dar în curând şi ele au dispărut şi acum el dormea dus... şi nu a mai ştiut de sine până dimineaţă!
8. Când se trezi Tatăl era lângă pat:
- Astă noapte Fiule tu ai văzut sfârşitul şi al percepţiei clare şi al celei estompate, şi al văzului şi al gândului...
9. Dar iată:
- Sfârşitul a fost şi a trecut şi iată: va veni din nou şi iarăşi va trece!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu