Mitul Omului Divin


1. Omul Model e atât de rupt de lumea aceasta, e atât de altfel de marea masă (are cu totul alte valori, se comportă aproape cu totul altfel etc.) încât mulţimea încearcă să-şi explice acest lucru astfel:
 
„El nu e ca noi – el e altfel – el nu e om…”

2. Scuza de a nu urma Omul Model este crearea Mitului Omului Divin – această scuză e adusă mereu de către contemporanii şi urmaşii săi, de către cei cu care el a trăit şi pe care i-a îndemnat mereu să fie ca şi el.

3. Ei au încercat acest lucru, dar mai mult aşa „mânaţi de la spate”, fără prea multă hotărâre şi fermitate.

Au încercat deci şi au văzut că ei nu prea pot să fie ca el - deoarece într-adevăr Oamenii Model sunt rari şi se formează greu - cu fenomenal de multă muncă şi trudă:
- au văzut că el meditează ore întregi în mod continuu şi ei nu pot sta concentraţi nici măcar 10 minute;
- au văzut că el a citit şi citeşte enorm dar ei nu prea au atracţie spre lectură;
- au văzut că lui nu-i este frică să se confrunte cu noul fiind mereu spontan ca un copil şi adaptabil la împrejurări precum apa care instantaneu ia forma vasului în care este turnată – ei au însă frică şi din această cauză nu pot fi spontani…
***
4. Au văzut deci că nu e uşor să devii un Om Model şi s-au grăbit repede să renunţe.
5. Ce scuză au găsit pentru a renunţa?


6. Ei şi-au zis:
7.- „Omul acesta e altfel decât noi, şi fiindcă nu e ca noi nu avem cum să-l urmăm… el e altfel – doar el poate să gândească şi să facă ceea ce a gândit şi a făcut deoarece el e singurul altfel…

8. Ba mai mult, fiind altfel decât noi, care suntem cu toţii oameni, mai mult ca sigur că el nici măcar nu e om…

9. Dacă ar fi fost s-ar fi comportat ca şi noi, majoritatea (ca mine şi ca tine) - dar am văzut cu toţii că el pe toate le-a făcut pe dos…
10. Da, da, cu siguranţă nu e om!…

11. El e… e… e o Fiinţă Divină!… (chiar dacă arată ca şi noi, mănâncă ca şi noi, merge ca şi noi – cu siguranţă acestea sunt doar aspecte înşelătoare ale lui… da, da, mai mult ca sigur…)

12. Şi atunci cum să-l urmăm?
Cum să facem ce a făcut el?
Nu, cu siguranţă nu se poate!”
***
13. Care e însă părerea Omului Model despre aceste scuze ale lor?

14. Întotdeauna aceeaşi:
15. - „Fraţilor vedeţi şi voi - sunt un om ca şi voi – şi voi puteţi deveni ca şi mine - doar să renunţaţi la ignoranţa şi frica voastră la care şi eu am renunţat odată de mult.

16. Acum la început de Drum vă e mai greu să faceţi aceasta - la fel cum şi mie mi-a fost, când am început şi eu Drumul, dar încetul cu încetul cu răbdare şi perseverenţă, peste ani şi ani vă veţi desprinde puţin câte puţin de condiţionările negative în care sunteţi prinşi de societăţile tradiţionale în care aţi crescut şi v-aţi manifestat până acum şi atunci Armonia Întregului va fi pretutindeni cu voi.

17. Să ştiţi deci că nu sunt altfel decât voi, deşi după cum o ştiţi cu toţii sunt …

18. Da, aş putea zice că acum sunt altfel dar mai demult am fost la fel ca voi.

19. Da sunt altfel dar eu ştiu cum am ajuns aşa – eu ştiu ce am făcut pentru a deveni ceea ce sunt acum: am meditat profund şi îndelung asupra a tot ceea ce mă înconjoară, am căutat şi m-am împărtăşit din ştiinţa oamenilor înţelepţi în mod direct sau din scrierile lor...

20. Şi aşa am descoperit din secretele existenţei pe care acum vi le spun şi vouă, aşa am descoperit şi am hotărât să încarnez şi să manifest prin mine Idealurile pe care vă invit şi pe voi a le însufleţii, dacă doriţi a vă bucura necontenit inima şi mintea.

Aşa am descoperit Etica Străveche a Armoniei şi mi-am făcut din ea Lege (lucru pe care vi-l recomand şi vouă dacă vreţi să scăpaţi de suferinţă imediat ce ea apare şi astfel să trăiţi cât mai mult în Armonie).

21. Aşadar, eu ştiu cum am ajuns dintr-o fiinţă ca şi voi un Om Model şi mai ştiu că şi voi puteţi deveni Oameni Model dacă vă doriţi aceasta şi sunteţi dispuşi să munciţi pentru dorinţa voastră.

22.- Da Omule Model dar noi nu putem face ce ai făcut tu deoarece tu eşti altfel…

23.- Poate că sunt altfel dar nu sunt singurul – iată vă mai pot da cel puţin 1000 de exemple de oameni ca şi mine, cu toţii Fraţi Creatori de ai mei, fiecare formând o petală din Floarea Creatorilor ce stă în fruntea progresului umanităţii.

Cu toţii sunt ca şi mine Oameni Model care au creat şi au luptat necontenit pentru armonizarea superioară a societăţii şi indivizilor.

24. Iar dacă vă mai pot da atâtea exemple înseamnă că se poate şi că scuzele voastre sunt neîntemeiate.

25. La fel ca ceilalţi Oameni Model, Fraţi Creatori de ai mei eu vă arăt o Cale înspre Armonie dar nu pot păşi pe ea în locul vostru.

26. Acest efort doar voi îl puteţi face aşa că nu mai ezitaţi şi începeţi-vă transformarea în Fraţi Creatori.
27. Renunţaţi deci la scuze şi păşiţi alături de mine în Armonie.

28. Vă e simplu să vă scuzaţi că nu o puteţi face deoarece a-ţi fi altfel decât mine dar ştim cu toţii că nu sunteţi altfel ci doar poate puţin mai leneşi şi mai fricoşi…

29. Cu toţii o ştiţi că chiar dacă eu acum sunt altfel decât voi (un Om Model şi un Frate Creator) înainte am fost la fel ca voi – unii dintre cunoscuţi chiar îmi spun:
- „Tu înainte erai altfel! Erai la fel ca noi – vorbeai şi te înţelegeam.
Acum parcă nu te mai înţelegem ce vorbeşti.”

30. Iar eu le răspund: „Da înainte eram ca şi voi dar între timp m-am schimbat – ştiţi şi voi cu toţii că mintea noastră se schimbă neîncetat în funcţie de informaţiile pe care le acumulăm tot timpul (şi acest lucru este unul normal care ne permite să ne adaptăm la schimbare) – cu cât acumulăm mai mult şi le organizăm mai eficient cu atât ne schimbăm mai mult.

31. Iată deci: voi ca şi cantitate de informaţie şi ca organizare a ei aţi rămas, în mare, la fel ca atunci când eram ca şi voi, dar eu între timp am crescut.

32. Voi aţi rămas copii din punct de vedere psihic (chiar dacă fizic sunteţi maturi) iar eu m-am maturizat psihic.

33. Acum pe noi ne despart câţiva ani buni de studiu profund al Cunoaşterii de pe cele 7 Raze, câteva sute bune de cărţi citite, câteva mii de ore de meditaţie, câteva mii de pagini de jurnal scris, câteva mii de ore de audiţii şi discuţii deschise pe diferite aspecte ale existenţei cu oamenii altfel decât voi (cu cei asemănători mie).

34. Prin urmare noi suntem la fel în esenţa şi în potenţialităţile noastre dar nu suntem la fel în gradul de actualizare al lor.

35. De când eram la fel ca voi eu „am făcut înconjurul lumii de 10 ori”, iar voi aţi rămas pe loc.

36. Iată de ce eu acum sunt altfel decât voi şi vă e greu să mă înţelegeţi – dar să ne lămurim – oricând şi voi vă puteţi apuca de studiu, de meditaţie, de scris, de discuţii profunde etc. şi puteţi peste un timp să ajungeţi ca şi mine.

37. Dacă şi voi vă apucaţi începând de acum să vă perfecţionaţi continuu, trecând printr-un proces de Maturizare Psihică, veţi ajunge cu siguranţă şi voi Oameni Model şi Fraţi Creatori ghidaţi în acţiunile voastre de Armonia Întregului şi de cele două lumini ale oricărui Frate Creator: Eternitatea şi Infinitul...”

38. Mă întorc deci iarăşi către voi şi vă spun: „Lăsaţi scuzele de-o parte! Nu veţi ajunge nicăieri cu ele … Ţinându-le în cârcă nu faceţi decât să bateţi pasul pe loc în mocirla suferinţei.

39. Renunţaţi deci la ele şi treceţi la fapte: faceţi necontenit acţiunile unui Frate Creator (educaţie, cercetare şi creaţie continuă) şi veţi deveni şi voi unul din ei.

40. Frăţia noastră a Creatorilor e de-a pururi deschisă să vă primească în rândurile ei – dar pentru aceasta trebuie să păşiţi pe Cărarea Perfecţionării Continue şi să creaţi mereu şi necondiţionat pentru binele umanităţii, să creaţi continuu unelte pentru armonizarea superioară a societăţii.
***
41. Veţi zice însă voi (ca nişte copii leneşi şi fricoşi ce sunteţi):
42.- Bine dar tu încă de când erai copil parcă erai altfel decât ceilalţi, parcă nu erai la fel ca noi…

43.- Scuze, scuze şi iar scuze – eram la fel ca voi doar o ştiţi bine – doar am copilărit alături de voi, am mers alături de voi la şcoală, ne-am jucat împreună.
44. Poate că eram mai puţin leneş şi mai puţin fricos decât voi dar şi voi eraţi la fel. Nu vă mai aduceţi aminte?

45. Lăsaţi deci lenea şi frica deoparte şi păşiţi pe drumul Fraţilor Creatori (pe drumul extinderii necontenite a sferei de cuprindere a conştiinţei prin studiu, meditaţie, jurnal, auto-analiză, discuţii profunde despre existenţă etc.) şi veţi vedea că în scurt timp veţi ajunge şi voi ca şi mine şi ca şi ceilalţi Fraţii Creatori ai mei – un Om Model.

46. Eu sunt convins de asta. Rămâne să vă mai convingeţi şi voi.
47. Dar să ştiţi că nu o veţi putea face dacă doar staţi şi vă plângeţi de milă găsind necontenit scuze pentru a nu fi ca şi mine.

48. Găsiţi mai bine încurajări în acest sens:
- citiţi sau căutaţi să luaţi contact direct cu lucrările tuturor Fraţilor mei Creatori de pretutindeni şi de oricând şi acest lucru vă va încuraja;
- meditaţi la viaţa voastră şi la diferitele aspecte ale existenţei în profunzime prin voi înşivă şi răspunsurile pe care le veţi găsi vă vor încuraja;
- faceţi zilnic paşi mici înspre încarnarea în voi a Idealurilor şi încetul cu încetul le veţi simţi tot mai mult puterea manifestându-se prin voi. Şi acest lucru vă va încuraja.

49. Dar pentru Binele Vostru, nu vă mai plângeţi de milă şi nu mai căutaţi scuze puerile pentru a rămâne în suferinţă şi ignoranţă.

50. Fraţii mei, eu nu sunt mai bun ca voi, nu sunt altfel decât voi – doar că am făcut alte lucruri decât cele pe care le faceţi voi în mod obişnuit şi astfel am cules şi culeg în continuare alte roade decât voi.

51. Faceţi deci şi voi faptele mele şi atunci negreşit veţi culege şi voi roadele pe care eu le culeg.

52. Fraţilor mei dragi oare chiar nu aveţi ceva mai bun de făcut decât să creaţi mituri despre mine cum că aş fi altfel decât voi pentru a avea astfel o scuză spre a nu mă urma?

53. Ruşine să vă fie!
54. Eu în locul vostru m-aş băga în pământ de ruşine şi aş trece la fapte.

55. Aş lăsa scuzele şi bârfa creatoare de mituri şi m-aş apuca să mă maturizez psihic şi să îmi asum în mod direct responsabilitatea pentru bunul mers al destinului propriu şi al societăţii în care mă manifest.

56. Fraţilor pentru a ajuta umanitatea ca şi condiţie indispensabilă pentru a trăi cu toţii în Armonie şi pace ca Fraţii (indiferent de culoarea pielii, sau naţia în care ne naştem, indiferent de limba sau de credinţele particulare pe care ni le asumăm mai mult sau mai puţin conştient) nu se face ceea ce faceţi voi – creaţi scuze pentru a nu vă perfecţiona – ci se trece nemijlocit la fapte concrete.

57. Cum v-am mai spus acestea sunt Educaţie continuă, Cercetare continuă şi Creaţie continuă.
58. Cu siguranţă acestea sunt Porţile Erei Cosmice în care intrăm şi cu siguranţă Terra va fi o civilizaţie cosmică înfloritoare doar când veţi lăsa deoparte joaca infantilă, inconştientă (scuzele, plânsul de milă şi crearea bârfitoare de mituri justificatoare ale lenii şi fricii voastre) şi veţi trece la Joaca Conştientă şi Responsabilă specifică Fratelui Creator prin care veţi acţiona cu dăruire pentru perfecţionarea voastră şi a umanităţii.
***
59.- Da… dar noi nu putem să facem ce zici tu (veţi zice voi) – tu eşti altfel decât noi, tu ai un dar divin pe care noi nu îl avem, tu ai primit Harul, în tine a coborât Iluminarea, tu ai văzut şi ai vorbit cu Întregul – dar noi nu am primit nici Har, nici Iluminare şi nici nu am vorbit cu Întregul.

60.- Sunteţi de toată comedia… v-am mai spus: mai încetaţi odată cu scuzele!
Ştiţi cum sunteţi voi acum?

61. Vă voi da un exemplu – e ca şi cum un om munceşte un an întreg şi prin urmare toamna are recolte bogate de grâne, legume, nutreţuri şi toate cele.

62. Şi vine la el o mulţime căreia nu prea îi place să muncească ca să-i ceară de pomană de cele de ale gurii. 63. Dar el le spune:

64.- Bine fraţilor vă dau puţin fiecăruia că şi eu am primit la nevoie, dar dacă vreţi să aveţi la fel de mult ca şi mine nu mai cerşiţi de la unii şi de la alţii recolte gata făcute, muncite de ei, ci apucaţi-vă şi munciţi şi voi căci astfel la anul pe vremea aceasta veţi avea la fel de mult ca şi mine şi veţi vedea în plus că nu mică vă va fi bucuria muncii creatoare pe care veţi fi făcut-o.

65. Auzind acestea cerşetorii i-au zis Omului Muncitor:
66.- Ţie ţi-e uşor să vorbeşti acum, căci tu ai deja recoltele în hambar…

67- Da le am – dar credeţi că le am fără muncă?
Credeţi că eu nu am făcut nimic pentru a le obţine?
Că eu le-am obţinut prin „har divin”?

68. Dacă într-adevăr asta credeţi să ştiţi că sunteţi tare naivi şi inconştienţi, ceea ce nu cred.
69. Eu cred că mai degrabă voi căutaţi scuze puerile (pe care de altfel nici voi nu le credeţi) pentru a nu munci voi înşivă.

70. Fiţi dar sinceri cu voi şi recunoaşteţi că puteţi fi la fel ca şi mine – dar nu fără muncă!

71. M-aţi văzut că am arat şi nu puţin, că am discuit şi am semănat, m-aţi văzut la sapă şi la plivit buruieni.

72. Dar voi doar va-ţi uitat din depărtare şi nu aţi muncit ca mine, iar acum când vedeţi că am obţinut recolta veniţi numai cu mâna întinsă să primiţi pe de-a gata.

73. Mi-aţi văzut munca – am muncit zi şi noapte – acum îmi vedeţi şi rezultatul doar că vă e lene să munciţi şi astfel inventaţi tot felul de scuze stupide şi mituri nejustificate despre mine pentru a nu munci.

74. Şi să vă mai spun ceva: recoltele acestea nu sunt singurul meu câştig: am studiat ori de câte ori am avut ocazia - zi şi noapte – voi de altfel m-aţi văzut mereu citind şi meditând, studiind şi scriind şi ştiţi că astfel am dobândit şi o oarecare înţelepciune – iar dacă din produse vă mai pot da câte ceva (cât să nu muriţi de foame) apoi să ştiţi că înţelepciunea nu o puteţi dobândi decât singuri studiind ca şi mine în mod continuu”.
***
75. Acesta e deci exemplul cu Omul Harnic şi cu cerşetorii.

76. Sper că aţi luat aminte la el şi aţi înţeles că între cele două tipuri de oameni nu e o diferenţă de esenţă, ci doar una de acţiune – unii muncesc continuu pentru perfecţionarea lor, iar ceilalţi se ocupă cu bârfele; unii sunt harnici, iar pe ceilalţi îi mănâncă lenea; unii sunt curajoşi şi merg înaintea Schimbării, ceilalţi sunt paralizaţi de frică în ignoranţă şi suferinţă.
***
77.- Bine, bine veţi zice voi am înţeles exemplul tău, dar tu ai făcut Minuni, ai făcut lucruri pe care puţini sau nimeni înaintea ta nu le-a făcut – tu eşti altfel decât noi – nu te putem deci urma…

78.- Da mereu vă scuzaţi… Fraţii mei, ceea ce voi numiţi Minuni eu numesc Ştiinţă, ceea ce voi numiţi Altfel decât ceea ce faceţi voi în mod obişnuit eu numesc Muncă continuă de Auto-Educaţie, Cercetare şi Creaţie.

79. Acum, bineînţeles că e mult mai simplu pentru voi să îmi atribuiţi un cuvânt fără substanţă – cuvântul Miracol şi să mă faceţi altfel decât voi – Magic, pentru ca astfel să aveţi o scuză ca să nu vă Educaţi continuu întru Iubire, Cunoaştere şi Forţă; ca să nu Cercetaţi mereu Dreptatea, Libertatea şi Unitatea şi să nu Creaţi fără încetare Binele, Adevărul şi Frumosul.

80. Dar fraţilor nu vedeţi voi oare că astfel nu faceţi decât să vă ascundeţi după deget, să vă prelungiţi suferinţa şi agonia ce vă însoţesc ignoranţa?

81. E treaba voastră, însă vă repet iarăşi şi iarăşi: cu scuzele nu veţi ajunge nicăieri.

82. Vă rog deci să nu vă mai scuzaţi lenea, frica şi ignoranţa din voi că începeţi să deveniţi penibili.
***
83.- Bine Omule Model, ţie ţi-e uşor să vorbeşti că ţie îţi iasă vorbele ca unse din gură dar pe noi tot nu ne convingi cu una cu două: tu eşti altfel – tu ai făcut lucruri pe care noi nu le-am face – te-ai ridicat cu curaj împotriva răului din societate şi pe unde l-ai găsit ai luptat cu forţă împotriva lui – nouă ne-ar fi frică să facem aceasta.

84. - Ba aţi face şi voi la fel ca mine dacă aţi urma Drumul nostru al Fraţilor Creatori!

85. Şi să vă mai spun ceva: frica aceea de care vorbiţi v-o plătiţi cu vârf şi îndesat prin nelinişte, agitaţie, nesiguranţă şi suferinţă aşa că nu ştiu zău dacă merită să ţineţi aşa de mult la ea.

86. Această frică a voastră ca de altfel orice altă frică vine din frica de Moarte, de Schimbare, de Transformare – dar ştiţi cu toţii că vă schimbaţi mereu zi de zi, oră de oră, minut de minut, clipă de clipă – Moartea şi Învierea vă este destinul perpetuu - atunci când veţi conştientiza în profunzime acest adevăr frica va dispare fără urmă din voi pentru că atunci vă veţi fi regăsit în Eternitate şi Infinit…
***
87.- Poate să fie aşa cum zici, dar apropo de înviere – tu ai murit şi ai înviat – vezi deci că tu eşti altfel decât noi şi deci noi nu putem fi ca şi tine.

88.- Da aşa este: am murit şi am înviat!
Şi nu o dată ci de milioane de ori – în fiecare oră, în fiecare minut, în fiecare secundă.

89. Eu mor şi înviu continuu cu fiecare respiraţie pe care o fac, cu fiecare gând pe care îl las să se joace în mine, cu fiecare senzaţie pe care o simt…

90. Eu mor şi înviu deci în fiecare clipă – şi vă voi spune un secret pe care îl ştiţi de altfel cu toţii – şi voi o faceţi la fel ca mine – doar că poate nu o conştientizaţi suficient de profund, deoarece schimbările produse de aceste morţi şi învieri sunt minore şi aproape insesizabile pentru voi – deoarece nu munciţi hotărât în direcţia perfecţionării voastre.

91. Este simplu pentru voi să ziceţi: „El e singurul care a murit şi a înviat, el e singurul nemuritor – deci nu e om muritor ca noi, deci nu îl putem urma!” - e simplu să vă scuzaţi!

92. Dar să ştiţi nu sunt singurul care a înviat – voi toţi o faceţi în fiecare minut al existenţei voastre doar că nu sunteţi suficient de conştienţi de aceasta.

93. Veţi spune: „Tu eşti altfel – tu ai murit pentru rău şi non-idealuri şi te-ai renăscut pentru Bine şi Idealuri.”

94.- Da aşa este, dar până la această Moarte şi Înviere, până la acest moment de Iluminare, eu am parcurs un drum al Cunoaşterii – sau aţi uitat de el?

95. Am postit în raport cu prejudecăţile şi vechiul meu fel de a fii, am meditat la sensurile şi pârghiile existenţei, am studiat legile şi adevărurile Întregului, am discutat deschis şi sincer cu Întreaga Creaţie – pe acestea le-aţi uitat?

96. Nu le-aţi uitat, dar vă căutaţi scuze pentru lenea din voi.

97. Eu nu puteam învia la un nou fel de a fi, nu puteam să mă luminez în legătură cu unele dintre Resorturile Vieţii şi dintre Pârghiile Armoniei dacă nu făceam aceste munci.

98. Şi voi ştiţi aceasta fiindcă aţi trăit alături de mine – ani întregi am muncit şi nici acum nu mă opresc.

99. Voi însă ce aţi făcut şi ce faceţi în afară de a vă scuza iarăşi şi iarăşi lenea, frica şi ignoranţa din voi?
Mai nimic!
Şi atunci de ce vă mai miraţi că suferiţi?
Doar până şi voi ar trebui să ştiţi că ignoranţa şi prelungirea nejustificată a suferinţei, agitaţiilor şi neliniştilor voastre, merg mână în mână.
Să ţineţi minte aceasta!

100. Şi să ştiţi că dacă nu faceţi altceva decât să vă plângeţi de milă şi să vă scuzaţi de a vă asuma responsabilitatea pentru propria perfecţionare – nu mie îmi faceţi rău ci în primul rând vouă.

101. E ca şi cum aţi avea un spine în picior şi în loc să-l scoateţi v-aţi tot scuza că nu puteţi deoarece doar un om altfel decât voi (eventual vreun „zeu”) ar putea face aceasta.

102. Mă rog. E prostia voastră şi durerea voastră. Şi scuzele voastre. E treaba voastră – doar ştiţi şi voi că prostia se plăteşte şi se plăteşte scump. Nu vă mai minunaţi, dar, că suferiţi – acesta e un destin de care văd că ţineţi cu dinţii.

103. Dar curaj fraţilor – lăsaţi scuzele şi treceţi la acţiune – scoateţi din voi spinul ignoranţei şi bucuraţi-vă de Armonie…
***
104. După cum văd pe chipurile voastre încă tot nu v-aţi convins să renunţaţi la scuze şi bârfe pe seama Oamenilor Model şi să treceţi la a acţiona concret pentru perfecţionarea voastră etică şi intelectuală – şi asta indiferent de faptul că v-am repetat acest îndemn de zeci de ori până acum…

105. Ştiu că vă e greu să scăpaţi de vechile obiceiuri dăunătoare armoniei voastre, de automatismele voastre negative – dar fraţilor vorbim aici de viaţa voastră, de binele vostru, de armonia voastră – cred că merită să faceţi un efort pentru a vi le obţine şi păstra pe acestea – nu credeţi?

106. Voi vă veţi uita oarecum aprobator la mine, veţi tăcea câteva secunde şi apoi probabil cei mai mulţi dintre voi din nou vă veţi scuza… (ei copii, copii – greu e să creşteţi…):

107.- Da, dar vezi… tu eşti Rege în Împărăţia Ta – tu ai deci o condiţie specială pe care noi nu o avem…

108.- Dragii mei fiecare dintre noi are o condiţie specială – fiecare dintre noi e Rege în propria lui Împărăţie Interioară dacă bineînţeles cu răbdare, atenţie mărită şi discernământ face ordine acolo – căci o ştiţi şi voi – dacă voi nu o faceţi, nimeni nu o poate face în locul vostru!

109. E necesar ca fiecare dintre noi să alungăm din împărăţia noastră interioară orgoliul, mânia, frica, tristeţea, lenea, lăcomia, desfrâul, dogmatismele, fanatismele, non-idealurile şi toate celelalte moduri de gândire care ne îndeamnă la acţiuni care duc la distrugerea armoniei noastre interioare şi exterioare.

110. Veţi zice voi:
- Mda… vorbeşti cu noi foarte răspicat şi aproape că nu mai avem scuze pentru lenea şi frica noastră şi astfel chiar va trebui să muncim şi noi pentru perfecţionarea armoniei din noi şi din afara noastră…
Dar uite: mai mult ca sigur că tu eşti altfel decât noi deoarece tu ai vorbit cu Întregul, tu şti care e voinţa lui, eşti Profetul lui venit cu mandat să ne arăţi Calea…

111. - Bla, Bla, Bla… Mă voi chiar nu mai încetaţi o dată cu scuzele acestea penibile?

112. Bineînţeles că vorbesc cu Întregul, bineînţeles că acţionez pentru El – dar credeţi că e aşa de greu să faceţi şi voi acelaşi lucru ca şi mine?

113. Ce credeţi voi că vrea Întregul? Vrea distrugere, ură, ignoranţă, suferinţă, slăbiciune, minciună…?

114. Bineînţeles că nu! Până şi unii ca voi ştiu asta. Până şi voi ştiţi că Întregul vrea ceea ce vrea orice om cu scaun la cap: iubire, cunoaştere, forţă, bine, adevăr, frumos, libertate, dreptate, unitate şi perfecţionare continuă a oricărei fiinţe.
115. Cei care nu doresc acestea sunt nişte răufăcători şi ştiţi că sunt condamnaţi la distrugere şi suferinţă.

116. Cu Întregul este la fel: el nu poate dori non-idealurile pentru că astfel s-ar auto-distruge, el nu poate dori non-armonia pentru că astfel ar trăi în suferinţă etc.

117. Bineînţeles că am vorbit cu Întregul.
Dar ce? Credeţi că acest lucru e aşa de greu?

118. Dintre toate câte sunt, singurul care este alături de voi tot timpul este Întregul, deci cele mai multe ocazii de discuţii le aveţi cu El.

119. Atâta doar că voi sunteţi prea distraţi şi superficiali în privire încât nu mai vedeţi pădurea din cauza copacilor.

120. Crede-mă drag frate al meu: cel mai simplu lucru din lumea aceasta este să vorbeşti cu Întregul (deoarece El e tot timpul lângă tine şi nu pleacă niciodată de lângă tine – te ascultă întotdeauna răbdător şi cu bunăvoinţă şi îţi vorbeşte necontenit prin părţile lui), este să afli şi să faci voia Lui: voia noastră a tuturor Fiinţelor îndreptate spre Armonie Universală.

Tu eşti astfel mereu chemat de Întreg şi de Umanitate să respecţi şi să aplici necontenit în viaţa ta cele 10 Idealuri ale Omului Universal şi cele 4 Surse Majore ale Fericirii, să treci prin cele 12 Porţi ale Noilor Ere, să te perfecţionezi continuu în practicarea Eticii Armoniei, să-ţi măreşti necontenit Cunoaşterea pe cele 7 Raze ca şi condiţie esenţială pentru armonizarea ta superioară şi să practici mereu cele 10 Fapte ale Omului Liber cu privirea aţintită mereu spre cele 9 Ţeluri ale Mişcării TransReligioase.
***
121.- De unde puteţi şti că aceasta este voia Lui?
122. Simplu: observaţi că prin tot ceea ce este El, Întregul vă împinge în această direcţie – mai discret dar o face (prin propria voastră Voce a Conştiinţei, prin propriul vostru Supra-conştient care de fiecare dată când vă ridicaţi împotriva Armoniei Întregului vă transmite prompt semnale de suferinţă, nelinişte, agitaţie etc.).

123. Şi degeaba vă faceţi că nu vedeţi aceasta.
124. Degeaba vă minţiţi pe voi înşivă că voinţa Întregului ar fi ura, sau ignoranţa, sau slăbiciunea, sau imaturitatea, sau iresponsabilitatea etc.

125. Pe cine credeţi voi că păcăliţi?

126. Dragii mei fraţi şi surori, lăsaţi scuzele şi plângerile de milă şi treceţi la muncă – extindeţi-vă Cunoaşterea, Forţa, Iubirea, Sinceritatea, capacitatea de a crea Binele şi Frumosul pentru voi şi pentru ceilalţi, extindeţi-vă Libertatea de manifestare şi spiritul de Dreptate pentru a simţi astfel Unitatea intimă cu toate fiinţele şi vibraţia Absolutului în orice făptură.
***
127.- Omule Model, cuvintele tale grăiesc chemări acerbe în sufletele noastre şi uite că până la urmă ne-ai convins că tu nu eşti altfel decât noi şi că pe tine te putem urma – dar chiar dacă tu nu eşti altfel cu siguranţă alţi Oameni Model sunt – poate tu eşti om ca şi noi dar cu siguranţă alţi Oameni Model sunt fiinţe divine …

128.- Foarte puţin probabil... dar chiar să fie aşa cum ziceţi, dacă cineva vă spune: Omul Model X nu este om – el este o fiinţă divină, este un zeu, un demiurg, este fiu de zeu, este unicul Zeu, etc. – cu ce vă ajută spusele lui?

129. Cu ce vă ajută pe voi faptul că „el este” Ceea Ce Este?
130. Doar şi voi sunteţi Ceea Ce Sunteţi! (Doar atât! – nici mai mult nici mai puţin!).

131. Dacă el e Fiinţă Divină e treaba lui – şi dacă voi sunteţi oameni e treaba voastră.
132. Şi dacă El e Fiinţă Divină ce i se cuvine din partea voastră?
Bineînţeles că doar ceea ce binevoiţi voi să-i daţi – şi dacă voi doriţi să-i daţi ascultare – spuneţi-mi ce vă cere el să faceţi?

133. Nu vă cere să vă perfecţionaţi continuu? Nu vă cere să fiţi idealişti?
Nu vă cere să vă maturizaţi şi să vă asumaţi individual responsabilitatea pentru bunul mers al Întregului?
Nu vă cere oare să încarnaţi în voi Etica Armoniei?

134. Dacă nu vă cere acestea ci lucruri contrare lor, înseamnă că el vrea ca voi să suferiţi, că vrea ca voi să fiţi pentru el simplii sclavi şi atunci nu merită preţuirea voastră, ci dimpotrivă oprobriul vostru...

135. Iar dacă vă cere toate acestea înseamnă că el ştie că voi le puteţi face altfel ar fi un nonsens să vi le ceară.

136. Şi dacă le puteţi face şi nu le faceţi înseamnă că sunteţi nişte ipocriţi – pe de o parte ziceţi că doriţi să-i daţi ascultate pe de alta nu faceţi nimic din ce zice el.

137. Dragii mei ipocriţi chiar dacă el e Fiinţă Divină voi tot îi sunteţi datori Întregului cu perfecţionarea şi cu respectarea Armoniei sale – de altfel asta vă spune şi „el” (Întregul) dacă binevoiţi să-i daţi ascultate cu adevărat – şi nu doar să vă prefaceţi că o faceţi.

138. Dragii mei Fraţi şi Surori dacă binevoiţi luaţi deci aminte la cuvintele ce vi le-am spus şi urmaţi-le cu chibzuială şi discernământ în spiritul şi nu în litera lor – căci vă spun nu mică va fi răsplata voastră.

139. Eu v-am împărtăşit din viziune mea personală subiectivă despre lume şi vă rog deci a o primi ca atare – ca pe umila părere a unui frate de al vostru despre diferite aspecte ale jocului existenţei, părere care nu se vrea a susţine în limbaj vreun adevăr absolut, conştientă fiind de neputinţa acestuia în acest sens…

140. Binecuvântaţi deci să fiţi cei care mi-aţi ascultat cu bunăvoinţă vorbele şi binecuvântaţi să fiţi şi voi care le-aţi citit cu reavoinţă – binecuvântaţi să fiţi cu toţii căci toţi îmi sunteţi fraţi şi surori şi în toţi palpită jucăuşă flacăra existenţei.

141. Eu vă îndemn deci pe toţi spre Idealuri şi Armonie, spre Cunoaştere şi Maturizare Psihică, spre Cercetare şi Creaţie, spre Joacă şi Regăsire Fiinţială.

142. Dacă nu doriţi să-mi urmaţi îndemnul vă respect alegerea, dar să ştiţi fraţii mei dragi că în acest caz voi aţi ales suferinţa şi ignoranţa, agitaţia şi neliniştea, stresul şi angoasa - sper că sunteţi conştienţi de aceasta!

143. Să ştiţi că nu vă condamn alegerea – aveţi dreptul să o faceţi – dar vreau numai să fiu sigur că şi vouă vă e clar cea ce aţi ales.

144. Eu nu vă pot spune că Binele „e mai bun” decât Răul sau că idealurile „sunt mai bune” decât non-idealurile dar vă pot spune că cei care aleg Răul şi manifestarea prin ei a non-idealurilor aleg în mod automat şi suferinţa şi agitaţia şi neliniştea etc. – iar cei care aleg binele şi idealurile aleg în mod automat şi Armonia şi Pacea şi Liniştea.

145. Fraţilor de acestea sunt sigur – alegerea însă vă aparţine vouă!
146. Vă salut deci cu drag şi vă îmbrăţişez pe toţi: buni şi răi, bucuroşi şi suferinzi, cunoscători şi ignoranţi, căutători şi creatori – cu toţii îmi sunteţi dragi, căci îmi e dragă viaţa.

147. Chibzuiţi, dar, ce alegeţi şi nu uitaţi că pentru orice acţiune pe care o faceţi sunt nişte consecinţe specifice pe care apoi va trebui să le suportaţi.

148. Fiţi deci atenţi ce alegeţi ca să nu vă pară rău mai târziu – şi le vorbesc acum în special celor care au ales răul şi non-idealurile – chibzuiţi adânc fraţii mei şi nu vă lăsaţi furaţi de aparenţe.

149. Fiţi deci cu toţii binecuvântaţi!
150. Idealurile să fie de-a pururi în voi!




PS: a se vedea şi cartea „Manifestul Mişcării Trans-Religioase”, cap. „15. Modelele Omului Universal”.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Radu Lucian Alexandru