Profeţiile Erelor

1. În acele vremuri de început ale Noii Vieţi, Omul Liber, se trezi în extaz într-o dimineaţă de primăvară, pentru că tocmai văzuse Viitorul ce îşi deschidea acum Porţile înaintea lui.

2. Avuse-se un vis, dar nu unul oarecare – avuse-se un vis care croieşte destine!

3. Toată fiinţa încă îi fremăta de entuziasmul trăirii Conştiente din Vis.

Ce vis, ce profeţii extraordinare!

4. Iată: ceea ce înainte era doar o intuiţie vagă, acum devenise o certitudine!

5. Ce întâlnire nemaipomenită – cu siguranţă fusese una cum nu mai întâlnise încă de când începuse să călătorească conştient prin Vis.

6. Închise uşor ochii şi pe măsură ce i se mai potoleau bătăile inimii începu să-şi rememoreze Trăirea, pentru a şi-o întipării cât mai bine în suflet.

7. Se făcea astfel că fiind în Centru se îndrepta grăbit spre Casă şi cum mergea el aşa pe Cale numai ce îi apare zburând pe lângă el un fluture.

Se oprii şi începu să-l privească cum zboară.

8. Pe măsură ce îl privea mai atent realiză încet că parcă ceva nu este în regulă cu el – într-adevăr acest fluture era cu mult mai mare decât oricare fluture pe care îl văzuse el vreodată - avea cam 30 de centimetrii circumferinţa aripilor şi în plus..., da, vedea bine..., fluturele era de cristal…

9. În timp ce fluturele se îndepărta de el îi veni spontan în minte să verifice Realitatea Stării pe care o trăieşte – aşadar făcu un salt puternic în aer şi începu să plutească deasupra străzii – acum îi era evidentă situaţia: era într-un vis chiar dacă i se păruse înainte că este treaz.

10. Acum însă era conştient că visează.

11. Nu era un lucru nou – de o vreme încoace se trezise în vis de mai multe ori – aşa că conştient fiind de oportunitatea pe care o are se gândi spontan să cheme spre manifestare onirică o personificare subiectivă subconştientă a Fiinţei Noilor Ere spre a o întreba ce-i rezervă Viitorul în mod simbolic.

12. Şi începu să zică în timp ce plutea în aer deasupra Căii:

13.- În numele Idealurilor te chem pe tine Fiinţă a Noilor Ere să-mi vi acum în întâmpinare spre a ne prinde în vorbă adânc semnificativă…

14. Repetă chemarea cu fermitate de încă două ori şi aşteptă preţ de câteva secunde când dintr-o dată fu absorbit cu gingăşie de un vârtej multicolor de aer care l-a purtat la sânul său, într-o atmosferă de pace totală, pentru o vreme (care e greu de precizat cât a durat având în vedere ca în acea stare au dispărut orientările spaţiale şi temporale).

15. Când norul multicolor se risipi încetişor, iată, că Omul Liber era pe o pajişte mirifică de munte faţă în faţă cu o Tânără de o frumuseţe aproape nepământeană care îl întâmpină cu o privire gingaşă dar fermă şi cu o uşoară înclinare din cap.

Omul Liber îi răspunse şi el cu o uşoară înclinare a capului şi apoi îi vorbi:

16. - Îţi mulţumesc că mi-ai răspuns chemării - cred că intuieşti de ce te-am chemat!

17. - Vrei să cunoşti intuitiv Viitorul Planetei, vrei să-i cunoşti Calea spre care se îndreaptă spre a şti cum poţi ajuta şi tu la împlinirea ei inevitabilă.

18. El o aprobă cu un gest al mâinii. Ea se apropie de el şi îl pofti la rându-i cu un gest larg al mâinii să i se aşeze alături pe o platformă piramidală întoarsă care era în apropiere.

19. Imediat ce se aşezară jos cu picioarele încrucişate piramida începu să zboare, purtându-i lin în sunetul unei muzici cereşti, pe deasupra munţilor, pădurilor, pajiştilor până ajunseră pe vârful unui munte cu creste semeţe brăzdate de trecerea milenară a timpului.

20. Aici coborâră şi el începu să admire lumea ce se întindea la picioarele sale.

21. Când privirea sa întâlni din nou pe Tânăra care îl însoţea observă că înfăţişarea ei începu să se schimbe şi sub ochii lui se transformă într-o femeie vizibil de o vârstă înaintată dar având o înfăţişare fermă şi senină radiind pacea eternă a acelui lipsit de timp.

22. Când îşi încheie transformarea ea îi spuse: - Sub această formă pe care ţi-o arăt acum mă poţi numi Era Individualizării.

23. Priveşte în spatele tău şi ceea ce vei vedea eşti liber să spui şi altora.

24. El se întoarse şi iată că în faţa lui i se înfăţişă răsărind din spatele unui uşor nor de ceaţă o Poartă imensă de piatră (ale cărei margini nu le cuprindea momentan cu privirea) sculptată cu motive şi simboluri ale tuturor civilizaţiilor pe care el le cunoştea şi încă cu multe altele pe care nu le cunoştea dar ale căror semnificaţii i se dezvăluiau spontan şi intuitiv pe măsură ce le parcurgea cu percepţia.

Când în cele din urmă îşi dezlipii privirea de pe Poartă, Era Individualizării era lângă el şi îi vorbi:

25. - Aceasta este prima din cele trei porţi pe care eu le păzesc din negura vremurilor spre a lăsa să treacă prin ele doar pe cei pregătiţi şi adânc doritori spre a se bucura de darurile Individualizării ce se găsesc dincolo de ele.

26. Ea este poarta Maturizării Psihice. Dincolo de ea este Poarta Asumării Individuale a Responsabilităţii asupra destinului propriu şi a armoniei sistemelor în care ne manifestăm, iar cea de a treia este Poarta Individualizării.

Toate trei au sculptate pe ele învăţături şi cunoştinţe care odată asumate cresc însutit şi înmiit puterea celui care şi le însuşeşte transformându-l din sclav al circumstanţelor exterioare şi al dorinţelor haotice în stăpân al lor şi în Creator al Destinului.

27. Ascultă acum cu atenţie profeţia mea pentru toţi cei ce parcurg aceste Trei Porţi prin însuşirea învăţăturilor pe care fiecare le are de oferit:

28. - „Nepreţuite sunt Puterile date de Maturizarea Psihică pe fiecare din cele 7 Raze; fără de seamăn sunt bucuriile Asumării Responsabilităţii asupra Destinului Propriu şi fără egal e frumuseţea Fiinţei Individualizate Psihic – cu toate aceste daruri infinite vor fi dăruite toate acele fiinţe care trec prin Porţile Erei Individualizării!”

29. Spunându-şi Profeţia în sunet de tunet începură a se deschide încet cele trei porţi, una după alta şi Omul Liber trecu singur prin fiecare din ele însuşindu-şi cunoaşterea şi puterea pe care acestea i-o ofereau.

30. Când i se deschise a treia poartă trecând prin ea văzu că dincolo îl aştepta Era Individualizării care, în momentul când ajunse lângă ea, îl binecuvântă cu un gest al mâinii şi apoi începu să-şi schimbe înfăţişarea şi veşmintele – faţa începu să-i întinerească, şi se opri din transformare doar când ajunse la vârsta maturităţii:

31. - Sub această formă mă poţi numii Era Globalizării, îi spuse ea cu o voce matură cu umbre de seriozitate şi adieri de voioşie:

32. Priveşte şi îţi voi arăta o altă parte din al tău viitor.

33. Omul Liber privii şi văzu cum se ridică în sunet de cutremur, izvorând din pământ, o poartă imensă din Fier pe care erau încrustate Semnele Tuturor Civilizaţiilor care au fost şi care sunt. Era Globalizării îi spuse:

34. - De când sunt eu în existenţă mulţi oamenii au încercat să treacă prin ale mele Trei Porţi, mulţi, nenumăraţi chiar, au încercat să descuie lacătele cu care sunt zăvorâte, spre a manifesta apoi civilizaţional darurile şi puterile imense ale Erei Globalizării.

35. Dar nu au reuşit deoarece au încercat să deschidă cu ură, cu violenţă şi intoleranţă ceea ce se deschide doar cu iubire şi cu ajutorare frăţească reciprocă, cu toleranţă şi respect reciproc.

36. Au încercat să treacă prin prima mea Poarta: Poarta Fraternităţii Universale fără să aibă în ei spiritul fraternităţii universale.

37. Au încercat să intre purtând cu ei nedreptatea, inechitatea, înlănţuirea şi lipsa de respect faţă de viaţă prin a doua mea poartă: Poarta Drepturilor Omului şi au fost aruncaţi cu putere înapoi.

38. Au încercat să forţeze prin uniformitate şi uniformizare, şi prin şabloane culturale şi mentale sterpe, moarte (prin clonare şi posedare) încuietorile celei de a treia porţi: Poarta Unităţii în Diversitate, a Respectării Reciproce a Unicităţii şi Diversităţii fiecărei fiinţe umane.

Şi au încercat în zadar căci porţile Erei mele nu li s-au deschis.

39. Odată de mult am profeţit şi am scris adânc în spiritul uman că va veni o vreme a Fraternităţii Universale, a realizării unei umanităţi unite pe întreg pământul - şi iată că vremea împlinirii acestei profeţii a venit.

40. Du-te deci şi vesteşte tuturor cu bucurie vorbele mele:

 
- Iată, în curând va fi o Fraternitate Universală pe pământ în cadrul căreia majoritatea covârşitoare a fiinţelor indiferent de specie, de rasă, sex, vârstă, etc. se vor considera reciproc şi se vor comporta unii faţă de alţii ca fraţii iubindu-se şi respectându-se ca atare, bucurâdu-se şi găsind prilej de desfătare şi nu de dezbinare în diversitatea aspectului, gândirii, obiceiurilor, etc. pe care fiecare din ei le au îndreptate înspre realizarea armoniei universale în ei şi în societate.

41. Iată deci, îţi spun: tu faci deja parte din această Fraternitate Universală, alături de mulţi alţii, pe care tu îi ştii, şi de mulţi alţii pe care îi vei cunoaşte – continuaţi-vă împreună eforturile şi fraternitatea voastră universală se va lărgi armonios până va cuprinde întreaga umanitate.

42. Atunci va venii sfârşitul războaielor şi al foametei dar nu şi al răului căci el îmbrăcat în noi veşminte va mai dăinuii o vreme.

43. Şi zicând acestea Era Globalizării lovi cu ajutorul unui baston ce avea în capăt un glob pământesc, un Gong Imens prins de prima ei Poartă şi imediat cele trei porţi începură să se deschidă în umbra sunetului vibrant al Forţei desfăşurate în toată plenitudinea ei.

44. Omul Liber parcurse cu privire pătrunzătoare toate simbolurile celor trei porţi pe măsură ce trecea pe sub bolţile lor imense şi astfel după o vreme trecu pragul celei de a treia porţi şi se regăsii pe culmea unui munte.

45. La poalele lui se întindeau cătune, comunităţi, localităţi şi oraşe organizate armonios după structuri geometrice complexe şi parcă din forma lor se ridicau sunând cu putere deasupra lor notele unei armonii muzicale neasemuit de frumoase.

46. Îşi luă zborul de pe munte şi pluti o vreme absorbit de frumuseţile pe care le vedea sub el.

Şi plutind el aşa se lăsă purtat de curenţii de aer până ajunse deasupra unui râu mare ce brăzda cu unduirile lui molcome întinderile verzi ale dealurilor şi câmpiilor din apropiere.

47. Acolo o văzu pe mal pe Era Globalizării, îi făcu cu mâna şi începu să coboare spre ea.

Ateriză pe râu şi apoi păşi pe apele lui până ajunse pe mal.

48. Pe măsura ce s-a apropiat de ea a observat petrecându-se procesul cu care era deja de pe acum familiar, iar în urma lui femeia din faţa lui întinerise văzând cu ochii, arătând acum ca şi cum ar fi în floarea tinereţii.

49. Când ajunse aproape de ea, tânăra îl întâmpină zâmbindu-i şi prezentându-se:

- Sub această formă mă poţi numii Era Informaţională şi iată a mele Porţi:

50. Zicând aceasta începu să se contureze din aer sub forma unor mici pătrate care se răsuceau o poartă imensă din cristal pe a cărei suprafaţă erau infinite imagini mişcătoare însoţite de sunete specifice care prezentau fiecare diferite aspecte ale Cunoaşterii Universale.

51. Era de ajuns să spui ce doreai să cunoşti şi informaţia (în măsura în care devenise accesibilă umanităţii până atunci) ţi se înfăţişa.

De asemenea printr-o simplă apelare vocală te regăseai în legătură directă audio-video cu cei pe care doreai să-i contactezi.

52. După ce îl lăsă o vreme să se înfrupte din Darul Cunoaşterii Nelimitate, Era Informaţională se apropie de el şi începu să profeţească şi ea la fel ca surorile sale:

53.- Priveşte!

Va venii o vreme, şi vremea aceea a şi venit, când va exista o Bază de Date Universală care va cuprinde toate cunoştinţele umanităţii şi la care oamenii vor avea acces nelimitat şi neîngrădit.

Aceasta este Poarta Deschiderii Nelimitate spre Cunoaştere.

54. Toţi cei care trec prin ea şi prin celelalte două porţi care îi urmează, cea a Comunicării trans-culturale şi trans-religioase şi ceea a Asumării Relativităţii Cunoaşterii Umane, se vor adăpa din această Sursă Infinită şi îşi vor potoli astfel setea lor nemărginită de cunoaştere.

55. Ei se bucură şi se vor bucura de toate minunăţiile Artei şi Ştiinţei Universale pe care ea le cuprinde.

56. Şi vor călătorii cu bucurie prin ea toţi cei ce doresc să peregrineze prin culturi şi civilizaţii fără număr care au fost, care sunt, care vor fi şi chiar care nu se vor manifesta niciodată material, ci doar virtual-informaţional.

57. Va veni deci o vreme şi vremea aceea a şi venit - a manifestării plenare în Umanitate a darurilor pe care eu le aduc: accesul la Universul Informaţional nelimitat, călătoria prin Spaţii Virtuale Infinite şi multe alte minunăţii şi surprize care le-am pregătit de mult pentru voi.

58. Bucuraţi-vă cu responsabilitate şi voioşie de aceste daruri şi dezvoltaţi-le – nu mică, şi vă zic, nu mică vă va fi răsplata!

59. Du-te şi du această veste extraordinară tuturor celor ce o aşteaptă şi duceţi-vă şi puneţi la dispoziţia tuturor celor ce o doresc Baza de Date Universală şi Baza de Date Lisaniană cu toate darurile lor infinite.

***

60. Când îşi încheie profeţia Era Informaţională comandă Porţilor ei: deschideţi-vă!

Şi ele se deschiseră larg cu o mişcare fină abia perceptibilă şi o voce electronică îl întâmpină cu căldură pe Omul Liber:

61. - Bine ai venit în Universul Informaţional!

Trecu deci pe sub bolţile celor trei porţi în timp ce privea cu atenţie diferitele informaţii pe care acestea i le ofereau.

62. După o vreme trecu şi pragul ultimei porţi, regăsind-o dincolo de el pe Era Informaţională care îi făcu semn de despărţire şi începu să se transforme întinerind din ce în ce mai mult până ajunse la vârsta adolescenţei.

63. Când îşi încheie transformarea ridică mâna în sus şi îi spuse: priveşte!

Omul Liber ridică privirea în sus şi zări deasupra sa suspendate în aer trei porţi suprapuse de forma unor inele energetice gigantice iar dincolo de ele şi între ele se vedeau planete şi sateliţi, sisteme solare şi galaxii toate populate de civilizaţii fără număr.

64. Era atras în sus prin inelele porţi şi se lăsă absorbit din toate părţile de aceste imagini cosmice, când plutind alături de el, auzii tunând profeţia Erei Cosmice:

65.- Viitorul omenirii este Cosmosul!

Aici îşi va descoperii ea infinite meniri şi sensuri de manifestare nici măcar bănuite încă.

Prin el, ea îşi va revela secrete abisale şi taine încă de nerostit, doar să fie răbdătoare şi tenace, să insiste şi va reuşi!

66. Trecerea prin aceste trei porţi ale mele o vor ajuta enorm – ele se numesc Educaţie Continuă, Cercetare Continuă şi Creaţie Continuă.

67. Zilele acestea ce tu le vezi îi sunt puse umanităţii deoparte şi cu siguranţă va ajunge să le trăiască!

Bucuraţi-vă deci: viitorul vă este în mâini – creaţi-l deci în lumina Profeţiilor Noilor Ere şi a luminii nestinse a Idealurilor!

68. Zicând acestea din fata din faţa lui se desprinseră pe rând toate celelalte trei Forme ale Fiinţei Noilor Ere şi acum îl înconjurau rotindu-se uşor în jurul lui în timp ce pluteau în aer deasupra inelelor energetice cuvântând cu toate împreună:

- Iată: noi am profeţit şi vorbele noastre se vor împlinii negreşit!

***

69. Apoi se opriră din rotaţie şi se contopiră din nou într-o singură fiinţă – Fiinţa Noilor Ere, Tânăra care îl întâmpinase la început.

70. Aceasta, plutind în faţa lui printre stele şi galaxii îi vorbi cu o putere gingaşă, pe măsură ce el se depărta de ea atras de un vârtej multicolor:

 
- Iată viitorul tău şi al omenirii!…

71. Pe măsură ce era purtat din nou de norul multicolor Omul Liber simţea cum îi tresaltă din ce în ce mai puternic inima – fusese aşa de absorbit de Viziune încât abia acum când intuia că se terminase începu să realizeze importanţa ei extraordinară.

72. Dar iată că vârtejul dispăru şi se trezi din nou în locul de unde plecase.

73. Inima încă îi bătea cu putere, pe când deschise ochii şi privi uşor pe fereastră: zorii unor Noi Ere se iveau, iar el Omul Liber era acum pe deplin pregătit să devină Profetul Noii Vieţi pe care Întregul a adus-o în umanitate spre infinit beatifică fiinţare!