Iubirea din Absolut


1. Omul Liber se trezi că simte ca şi cum s-ar desprinde de propriul trup tras de o mână graţioasă, îndemnându-l cu candoare să păşească din nou, în de pe acum, familiarul necunoscut.

2. Iată-l deci plutind uşor deasupra unei pajişti umbrită de valurile unui râuşor şi de cântecul paradisiac al păsărilor jucăuşe întru viaţă, prin copacii de pe malul său.

3. Mâna gingaşă abia simţită deveni acum un trup diafan care strălucea de bucurie şi voiciune.

4. Intuitiv ştiu că cea din faţa lui era Inspiraţia şi o salută cum se cuvine să-ţi saluţi cea mai bună prietenă, cum se cuvine să te întâmpini pe tine atunci când după oarecare timp de rătăcire te regăseşti în unitate din nou.

5. Ea îi zâmbi gingaşă şi îi chemă gândul să o urmeze:
6. Vino! îţi voi arăta acum cea mai mare dragoste din Conştiinţă!

7. Şi începură să se înalţe prin aerul vieţii, încet, în spirală, apropiindu-se de cerul – splendoare, radiind beatific în lumina infinitelor sale stele albăstri.

8. Apoi şi acestea se retraseră sfioase lăsând loc de manifestare întreagă Conştiinţei în Sine prin Sine ...

9. Şi iată că dintr-o dată în Conştiinţă apărură două Fiinţe – un El şi o Ea, jucându-se împreună absorbite frenetic în jocul existenţei...

10. Şi iată că din joaca lor se năşteau câmpuri de energie şi informaţie, atomi, electroni şi fotoni, molecule de gaze, lichide şi solide, planete, stele şi galaxii, fiinţe unicelulare şi multicelulare, plante, animale şi oameni - şi iată că toate aceste fiinţe, pe măsură ce veneau în existenţă, se prindeau şi ele frenetic în horă şi în joc alături de primele două fiinţe.

11. Şi aşa de bine se distrau şi aşa de bine se simţeau unele cu altele, încât erau foarte puţine acelea care observau cuplul al cărui dans era prezent când ele se născuseră în Câmpul Conştiinţei.

12. Văzând aceasta din poziţia sa de observator detaşat, Omul Liber începu să se apropie pentru a cunoaşte mai îndeaproape pe primii doi îndrăgostiţi ai existenţei.

13. Dar cum înainta el aşa prin mulţimea aceea imensă de forme şi mişcare fu cuprins şi el încetişor în frenezia mişcării existenţei şi era cât pe ce să uite ce vroia să facă.

14. Noroc că iată, cei doi s-au apropiat ei de el spre a-l saluta:

15.- Eu sunt Eternitatea, îi surâse una dintre fiinţe, având trăsături feminine în ochii subiectivi ai omului;

16.- Iar eu sunt Infinitul, îi zâmbi cealaltă fiinţă în timp ce îi strângea mâna cu fermitate, arătând în percepţia omului de această dată aspecte masculine;

17.- Tu eşti parte din noi iar noi suntem parte din tine..., continuară ei, în timp ce omul avea impresia că trupurile lor se contopesc şi îşi pierd contururile individuale, formând împreună un Întreg unic şi indivizibil;

18.- Iubirea noastră reciprocă cauzează continu întreaga lume sub forme asemănătoare nouă, adică infinite şi eterne.

19.- Extraordinar! exclamă Omul – dacă nu vă întâlneaţi adio lume, adio univers! – toate acestea nu ar mai fi existat!

20.- Mă rog, nu e chiar aşa, îi glăsui Eternitatea – Întregul ar fi găsit oricum o cale de manifestare, cu sau fără de noi.

21. - Da poate! dar a făcut-o prin voi - iată cuplul primordial!
Ce minunat că vă întâlnesc – apropo, voi cum v-aţi întâlnit?

22.- Era inevitabil, îi răspunse Infinitul, vezi tu, încă de când am deschis prima dată ochii ne-am văzut reciproc şi nu este nici un moment în care privirile noastre să nu fie întrepătrunse.

23.- Noi ne întâlnim mereu, completă Eternitatea, în fiecare secundă a prezentului, iar întâlnirea noastră este întotdeauna dragoste la prima vedere, şi contopirea noastră este mereu fecundă - din ea se naşte în fiecare clipă din nou şi din nou tot universul!

24. Şi după cum vezi, nu vorbim de o cauzalitate liniară – toate acestea se petrec într-o clipă, în fiecare clipă, clipă de clipă, dintotdeauna, pentru totdeauna.

25. Iar din când în când dorinţa noastră de contopire devine aşa de intensă încât devenim Una/Unul – şi atunci ne cufundăm regăsindu-ne în întregime în El/Ea - Întregul, Absolutul, Realitatea... - şi Ea/El se regăseşte cu bucurie în noi, deşi niciodată noi şi El/Ea nu suntem cu adevărat separaţi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Radu Lucian Alexandru