1. Te salut cu bucurie Întregule, aici şi pretutindeni, acum şi întotdeauna – te salut în, prin şi dincolo de toate fiinţele, lucrurile, stările şi fenomenele.
2. Tu eşti Totul şi nu este nimic în afară de Tine!
3. Tu eşti Totul şi eşti pretutindeni!
***
4. Iată-mă aici în a ta prezenţă de nedespărţit - iată-mă: acum te văd aici şi acum, acolo şi atunci, peste tot…
5. Mă regăsesc în Tine precum Partea se regăseşte cu dragoste în Întreg, te regăsesc în mine precum Întregul se regăseşte cu bucurie fiinţială în fiecare parte a sa…
6. Tu nu exişti fără mine, eu nu exist fără tine...
7. Acum şi întotdeauna noi trăim unul în celălalt!
8. Ce-ai fi tu fără de mine, fără ei?
N-ai fi!
9. Ce-aş fi fără ei, fără tine?
N-aş fi!
10. Ce-ar fi ei fără mine, fără tine?
N-ar fi!
11. Suntem cu toţii uniţi la sânul Existenţei, suntem cu toţii actori jucăuşi în mişcare.
***
12. Cine sunt eu? Unde încep şi unde mă termin?
13. Până unde îmi ajunge sunetul, până unde îmi răzbate privirea, unde încep şi unde mi se termină gândurile?
14. Încep în Întreg şi mă termin în Întreg – limitele mele sunt limitele lui, limitele lui sunt limitele mele…
15. Unde voi pune hotar identităţii mele?
16. Încotro mă voi îndrepta cu privirea şi voi putea zice – cu aceea nu sunt legat, cu aceea nu sunt frate de sânge întru existenţă?
17. Pot eu exista fără Aer?
Nu este el atunci o parte naturală din mine, nu sunt eu o parte naturală din el?
18. Pot eu vieţui fără Apă?
Nu este ea atunci o extensie naturală a mea şi eu o extensie naturală a ei?
19. Pot eu fiinţa fără Pământ?
Nu este el una din rădăcinile mele?
Nu din el îmi vin multe din părţile mele?
Nu la sânul său cresc plantele care îmi devin hrană şi astfel nu este pământul o parte intimă din mine şi eu o parte intimă din el?
Nu suntem noi îmbrăţişaţi de la naştere?
***
20. Şi unde este marginea aerului şi a apei şi a pământului şi a luminii?
21. Acolo este şi marginea mea, căci toate acestea sunt parte intimă din mine, iar eu sunt parte intimă din ele.
22. Ele sunt parte a identităţii proprii deoarece eu fără ele nu pot exista – identitatea mea fiinţială le cuprinde pe toate acestea şi nu se poate manifesta ca atare fără de ele.
23. Dar unde voi pune hotar apei, aerului, pământului, luminii?
24. Nu sunt ele născute în Cosmos şi fac parte naturală din el? Identitatea lor nu este imposibil de dezlipit de a lui?
***
25. Unde îmi voi pune mie hotarele?
26. Şi unde voi pune hotarele Cosmosului?
27. Unde voi pune hotarele Întregului?
***
28. Care îţi este vorba Întregule?
29. Care îţi sunt semnele? Cum comunicăm noi amândoi?
Eşti tu fără de vorbă?
30. Cum să fii! Căci toată vorba câtă există, de la tine şi în tine se manifestă!
31. Eşti tu fără de semne ?
32. Cum ai putea fi când toate sunt în tine şi de la tine vin!
33. Iată: vorbele lor – ale tuturor fiinţelor cu glas – toate sunt vorbe ale tale spuse de tine prin ei, glăsuite de ei prin tine!
34. Iată: peste tot Semne – toate semnele acestea infinite ale tuturor fiinţelor, lucrurilor, stărilor şi fenomenelor...
35. Şi toate îmi vorbesc în infinite feluri şi-mi dăruiesc infinite Mesaje, dacă stau să le privesc, dacă stau să le ascult, dacă stau să le ating!
36. Şi-mi aduc mesajele lor chiar dacă nu stau să fac acestea – căci eu sunt un receptor natural de Mesaje – al mesajelor Tale Întregule, al Mesajelor Lor – al tuturor fiinţelor şi stărilor, al Mesajelor mele…
37. Şi ca atare sunt un emiţător natural de mesaje (de vorbe, de gesturi, de semne, de acţiuni…) către Tine, către Ei, către Mine…
***
38. Unde voi pune limită Mesajului?
39. Pentru care dintre ele voi putea zice că nu vine de la Tine, sau că nu este pentru mine?
40. Pentru care dintre ele voi putea zice că nu este pentru Tine şi în Tine?
41. Nesfârşite voci ai tu Întregule! Nesfârşite sunt ale tale Semne şi ale tale Acţiuni!
42. Nesfârşit e fluxul informaţional care ne conectează pe noi doi încă de la naşterea noastră.
43. Noi trăim cu el şi în el – el este hrana noastră, el este viaţa noastră…
44. Şi poate un gând ar vrea să întrebe: care îţi sunt Vorbele Întregule, şi care îţi sunt Semnele?
45. Dar care nu sunt?
46. Este oare vreun Semn, vreo Vorbă sau vreun Mesaj care să nu izvorască, care să nu se nască, care să nu-şi aibă sursa completă în Întreg, în tot ceea ce el este?
47. Şi poate gândul acela mirat de răspuns ar întreba din nou: cum? Toate? Chiar Toate?
48. Da toate! Chiar Toate!
49. Nu este Întregul peste Tot? Nu este el pretutindeni?
50. Doar aceasta este identitatea sa cea mai intimă: că este Întregul, cel care le cuprinde pe Toate – şi nu este nimic în afară de el…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu