Naşterea Idealurilor

1. La început am tras puternic aer în piept şi am respirat pentru prima dată, cel puţin în această secvenţă de memorie.

2. Am întredeschis uşor ochişorii şi am fost spontan învăluit de Lumină din toate părţile, de o lumină puternică cum nu mai văzusem niciodată...

3. Era ceva de nedescris – şi am rămas uimit: alţii plâng când au această Viziune, dar nu eu - eu am rămas uimit – o uimire profundă, abisală în faţa căreia chiar şi strigătul, sau gestul, sau chiar şi plânsul s-au simţit ruşinate a o profana.

4. Din lumină s-au desprins forme, mişcări, culori, fiinţe o întreagă pleiadă de minuni…

5. Totul era un spectacol mirific, incredibil – ce mai - am rămas fără cuvinte…

6. Atâta Frumuseţe, trebuie să vă mărturisesc, nu mai văzusem până atunci – totul în jur era nou, absolut nou şi palpitant până la a-mi da fiori după fiori în pieptul care tresălta de bucurie la întâlnirea mult aşteptată cu aerul.

7. Se jucau împreună şi fremătau de fericire iar eu, eu eram copleşit…

8. Atunci s-a născut în mine spontan Frumosul…

9. Apoi am fost strâns în braţe şi am simţit căldura unui trup feminin pe care îl ştiam – era fostul meu trup – trupul iată acum al unei alte fiinţe, de care acum eram – nu ştiam exact în ce fel – dar era clar că eram despărţit.

10. Şi această fiinţă, fosta mea Fiinţă, actuala mea Mamă, emana spre mine un ceva nedefinit, inefabil, o căldură şi o emoţie protectoare, cum nu mai întâlnisem.

11. Acest alt eu al meu şi eu acest alt eu al ei ne-am strâns în braţe spre contopire şi eu am început să sărbătoresc ritualic prima noastră reîntâlnire prin a bea cu saţ din laptele ce-mi era oferit din sânii pe care îi îmbrăţişam.

12. Ea plângea uşor, de emoţie, pe când mă privea cu ochii ei gingaşi şi mă mângâia uşor pe creştet – se vedea în mine şi eu mă vedeam în ea …

13. În acele clipe am simţit spontan născându-se în mine cu putere Iubirea de Fiinţă...

14. Era şi este acea vibraţie, acel simţământ inefabil, acea beatitudine a contopirii fiinţiale care mă îndeamnă mereu să regăsesc în mine Fraternitatea Universală a tuturor manifestărilor întru existenţă.

15. Ritualul Primului Dar sfârşindu-se două braţe mai puternice ca ale ei m-au ridicat în aer şi o voce puternică m-a strâns la pieptul ei împărtăşindu-mi proaspăt descoperita iubire fiinţială.

16. Marele Eveniment al Naşterii Iubirii în mine încheindu-se am fost învelit şi pus alături într-un pătuţ, spre a mă odihnii puţin după atâtea evenimente extraordinare, care mi se întâmplau pentru simplul fapt că existam.

17. Am mai clipit de câteva ori după care am închis pleoapele spre a mă reîntoarce pentru un moment în liniştea inefabilă a Absolutului, a Întregului ce le cuprinde dintotdeauna pe toate cele...

18. După o vreme, revenit din braţele somnului, am început să simt un fel de gol în stomac şi m-am gândit ce bine ar fi dacă aş consuma iarăşi nişte nectar de la sânul mamei.

19. Şi exact în acele clipe a început să prindă rădăcini în mintea mea idea de Bine pe care ulterior am înţeles-o din ce în ce mai îndeaproape.

20. Am încercat deci să mă ridic şi să mă apropiu de ea – dar în zadar – îmi lipsea încă Forţa necesară în acest sens – m-am hotărât însă imediat că voi încerca iarăşi şi iarăşi până când se va dezvolta în mine această Forţă de abia născută.

21. Deocamdată însă aveam nevoie de ajutor aşa că mă gândii că Iubirea ce o descoperisem adineauri mă va ajuta şi încerca-i să o chem – problema era că mă exprimam cam alambicat iar vorbele îmi sunau mai degrabă ca nişte scâncete – dar se pare că chemarea mi-a fost auzită oricum.

22. Tata era lângă mine, veghind, şi intuindu-mi nevoile, Forţa lui o ajută pe a mea să realizeze ce-şi dorise.

23. Şi mă gândeam în timp ce-mi hrăneam trupul că trebuie ca şi Forţa mea să crească cât mai mult şi să o egaleze sau chiar să o întreacă pe a lui.

24. Doar nu putem să-i fiu o povară pentru totdeauna...

25. Era cazul să devin independent cât mai curând în acţiunile pe care vroiam să le întreprind.

26. Şi iată, mă gândii, că am ajuns să ştiu despre foame şi despre alinarea ei, despre Iubire şi Frumos, despre Forţă şi Bine.

27. Iată deci că s-a născut în mine şi Cunoaşterea, binecuvântată să fie ea acum şi pururea.

28. Era ea ce-i drept cam mică deocamdată, dar iată cum creştea neîncetat sub ochii mei şi ştiam deja încă de pe atunci că va ajunge foarte, foarte mare, chiar colosală, imensă chiar, şi mă bucuram – de fapt ştiam că ea va rămâne perpetuu deschisă spre infinit!

29. Iată-mă deci la pieptul Mamei înconjurat de braţele Tatălui, contemplând ceva nedefinit încă dar cu siguranţă extraordinar – era Unitatea…

30. O simţeam, o respiram, o auzeam – ea era cu siguranţă şi era acolo – pentru prima data – şi începui din nou să tresalt de fericire la gândul că şi ea va creşte cu timpul ajungând să cuprindă în braţele ei imense noi şi noi fiinţe, noi şi noi stări, infinite fiinţe şi infinite stări…

31. Gândul Imensităţii m-a obosit puţin, aşa că aţipii din nou, pentru un moment de eternitate, în matca Sursei a Toate Cele.

32. Şi am început să visez: se făcea că mă pot mişca singur şi că merg spre Părinţii mei şi apoi îi strâng cu putere în braţe – ce bine e să ai Forţă şi să fii Liber în acţiune… apoi deschisei ochii – iată deci o altă minune se aprinse în inima mea – Libertatea!

33. Şi alături de ea strălucind stătea mulţumită şi Dreptatea – cel puţin în vis, iată dădusem înapoi din darurile ce l-am primit necondiţionat…

34. Şi iată aşa au trecut câteva din primele mele ore de viaţă în această existenţă şi iată aşa s-au născut de la sine în mine încă de la primele mele respiraţii şi mişcări cele 10 Inefabile Idealuri ale Omului Universal.

35. Şi ştiu că la fel vi s-a întâmplat şi vouă!

36. Cu toţii primim necondiţionat aceste 10 prime Daruri ale Existenţei, încă din prima noastră zi de viaţă – depinde doar de noi cât de mult le dezvoltăm şi cât de mult le îndemnăm să crească în inimile şi minţile noastre.

37. Eu cel puţin unul sunt etern bucuros de compania lor şi intenţionez pe cât îmi stă în putinţă să nu le împiedic manifestarea lor în mine şi prin mine în nici un fel, fie ea şi infinită – doar infinit la infinit trage şi etern cu etern se însoţeşte!...