Sfârşitul „Zeilor-Peşti”

1. Cu adevărat vă spun dragi fraţi şi iubite surori, Întregul/ Cosmosul/ Universul cuprinde tot ceea ce există!

2. Raportul dintre Om sau dintre orice altă Fiinţă existentă (mineral, plantă, animal, extraterestru, „zeu”, corp ceresc, etc.) şi Întreg / Cosmos / Univers este asemănător raportului dintre „peşti” (de orice dimensiune ar fi ei şi oricât de puternici ar fi) şi alte fiinţe marine şi un ipotetic „Ocean Infinit” în care ei ar exista.

3. Existenţa Întregului / Cosmosului / Universului sau prin analogia mai sus amintită a „Oceanului Fiinţial” este evidentă: el este deopotrivă conţinut şi mediu de acţiune pentru tot ceea ce există – iar pentru toate fiinţele („peştii”) existente, el este în primul rând suportul lor fiinţial (fără a se reduce însă doar la acesta)!

4. Că unele Fiinţe nu sunt foarte conştiente de prezenţa Lui – a acestui Mediu Fiinţial (Ontologic) este doar o constatare de grad: toate sunt conştiente de prezenţa lui dar nu toate în acelaşi grad (în aceeaşi măsură)!

***

5. Continuând analogia mai sus amintită, într-o presupusă societatea a peştilor, din punct de vedere religios lucrurile s-ar petrece istoric (prin analogie cu istoria religiei în societatea umană) cam în felul următor:

***

6. „Peştii” mai mici îşi duc viaţa liniştiţi în colţişorul lor de „Ocean” când apare pe la ei un „Rechin” (de o specie sau alta, sau vreun alt „peşte de pradă”) care începe să-i ameninţe că îi mănâncă sau/şi apoi chiar se apucă să „mănânce” pe câţiva dintre ei.

***

7. Şi atunci ce se apucă să zică unii dintre „peşti” (cei mai idioţi sau mai vicleni dintre ei – după caz):

- „Trebuie să ne închinăm acestui „Rechin” că altfel ne „mănâncă”!

8. După cum se vede el este cel care aduce Moartea, prin urmare trebuie că tot el ne-a creat la începutul vremurilor şi pentru că el ne-a creat acum are dreptul să ne şi omoare când are el chef şi cum are el chef!

9. Şi cum poate el să ne prindă şi să ne ucidă aşa de uşor dacă el nu ar avea nişte supra-simţuri: el ştie tot ce facem – el este atotştiutor!...

10. Dar uite fraţilor întru credinţă: dacă ne rugăm lui poate nu ne mai mănâncă cât suntem tineri, ci doar când îmbătrânim!

11. Şi cum e clar că el tot ne mai mănâncă din când în când haideţi să-i ucidem pe aceia dintre noi care nu i se închină şi să-i dăm ofrandă „Rechinului-Zeu”!

12. Uitaţi fraţilor: „Rechinul” acesta ne promite prin gura mea, purtătorul lui oficial de cuvânt, că după ce ne mănâncă el ne va scuipa afară cu alte trupuri, de data aceasta însă nemuritoare şi ne va lăsa să trăim fericiţi fără să ne mai terorizeze, însă doar cu condiţia să-i dăm lui închinarea şi jerfa cuvenită şi să mă cinstiţi mai presus de orice pe mine Trimisul lui!

13. Aceia dintre noi care nu i se închină „Rechinului” după ce acesta îi va mânca nu-i va mai scuipa afară cu trupuri nemuritoare şi astfel ei vor rămâne morţi pentru veşnicie sau chiar şi mai grav îi va scuipa afară în trupuri nemuritoare dar îi va scuipa în acel vulcan clocotitor unde vor fierbe pe vecie fără a putea să moară – pentru a-i face să plătească pentru necredinţa lor în „Unicul Rechin Adevărat” şi în Trimisul lui!...”

***

14. Şi tot acest Mit al „Rechinului-Zeu” l-au creat acei „peşti” care au pretins ba că ei au stat faţă în faţă cu el (când evident nu mai era nici un alt „peşte” de faţă) şi acesta nu i-a mâncat sau chiar mai mult: acesta i-a mâncat şi apoi i-a scuipat afară nemuritori.

15. Şi după ce şi-au spus „povestea nemuririi” ei au dispărut din societatea peştilor – dar nu! ei nu au murit! - ei s-au ridicat spre „suprafaţa oceanului” şi chiar de ce nu: au ieşit în afara lui şi stau de-a drepta sau de-a stânga „Rechinului-Zeu” creatorul „Oceanului” şi judecătorul prin drept divin al „peştilor” din „bancul de peşti” al Trimisului - şi doar cei foarte credincioşi îi mai pot vedea de atunci!

***

16. Şi toate acestea s-au întâmplat şi se întâmplă în „societatea micilor peştişori” fără ca vreodată „rechinul” să fi venit în faţa tuturor peştilor adunaţi şi să pretindă despre sine ceea ce pretind în numele lui „Peştii-mesageri” „oficiali” ai lui!

17. Şi nu a venit pentru că îl „durea în cot” (scuzaţi expresia) de ce credeau peştii mai mici despre el!

Oricum când avea chef el venea să mănânce pe oricine avea el chef şi apoi se întorcea la treburile lui!

***

18. Dar când unii din „rechini” au prins de veste de tâmpeniile care erau îndrugate despre ei de „trimişii lor oficiali” pe care nu i-au văzut în viaţa lor, unii dintre ei s-au gândit că acest Mit creat pe seama lor ar putea fi în avantajul lor – scutindu-i de efortul de a mai alerga după pradă: prostălăii care credeau Mitul veneau singuri şi se lăsau mâncaţi de bunăvoie sperând la nemurirea care li se pregătea în „burta rechinului”!

19. Şi astfel unii dintre „rechini” (cei mai leneşi) chiar au venit în mijlocul „bancului de peşti” şi au pretins despre ei că sunt nemuritori ba chiar mai mult: că ei au puterea să facă şi pe alţii nemuritori; că ei au creat „Oceanul”, etc. şi toate celelalte bălării la care au văzut că pun botul „peştii” naivi şi ignoranţi!

20. Şi cum printre „peşti” erau idioţi cu duiumul mulţi s-au aruncat degrabă în „gura rechinului” pentru a-şi găsi „nemurirea” – şi se bucura şi râdea în hohote „rechinul” de prostia şi tâmpenia „peştilor” credincioşi!

Atâta prostie nici el nu credea că există în Oceanul Fiinţial!

21. Şi uite aşa trăiau „peştii” cei mici în mizerie şi teroare continuă faţă de „rechinii-zei” şi/ sau faţă de „reprezentanţii lor oficiali” până când unii dintre „peşti” au început să se întrebe:

- Se vede evident că sunt cam mulţi „peşti-mesageri-divini” care zic că s-au întâlnit cu „Rechinul Creator Nemuritor” şi cam mulţi „Rechini” care pretind despre ei că au creat „Oceanul” – dar apare evident după descriere şi nume că fiecare s-a întâlnit cu o altă specie de rechin sau chiar cu alte specii de „peşti de pradă” (cu „delfini”, cu „balene”, cu „pinguini”, cu „foci” etc.).

22. Totuşi fiecare din ei pretind că „Peştele de pradă” cu care ei s-au întâlnit este cel mai mare şi mai tare din „Ocean” şi că nu este un altul mai mare şi mai bengos decât el, ba în plus că doar el este Creator al Oceanului şi al Vieţii şi singurul cu adevărat nemuritor iar toţi ceilalţi sunt doar nişte impostori!

23. Şi fiecare „peşte - profet” pretinde despre ceilalţi că sunt nişte mincinoşi şi nişte impostori sau mai subtil că cei care îi urmează pe ceilalţi pretinşi „peşti-mesageri-divini” s-au înşelat despre ce ar fi pretins aceia despre ei!

***

24. Şi atunci au zis „Peştii Liberi”: toţi aceşti „peşti-mesageri” şi „rechini-zei” pretind despre ei înşişi că ei sunt singurii reali şi toţi ceilalţi, în afară de ei, sunt nişte impostori şi nişte simple fructe ale imaginaţiei!

25. Haideţi să le verificăm această teorie unanim acceptată de ei şi să-i punem pe fiecare dintre ei să treacă un Test de Acreditare prin care să-şi dovedească fără putinţă de tăgadă calităţile pe care pretind că le au şi dorinţele benefice faţă de societatea noastră pe care pretind că le au cu toţii!

26. Astfel vom lămurii odată pentru totdeauna care dintre aceşti „peşti-avatari” spune adevărul şi care minte, care dintre ei sunt şarlatani şi care dintre ei „sunt duşi cu pluta” şi doar au halucinat „întâlnirea lor divină” sau calităţile lor „divine”!

***

27. Şi adunările legislative ale „peştilor” au constatat într-adevăr adevărul vorbelor „Peştilor Liberi” şi au hotărât că dintre sutele şi miile de „peşti-profeţi” şi „peşti-zei” nu se poată să le creadă la toţi poveştile pentru că sunt contradictorii şi fiecare dintre ei îl acuză de minciună pe celălalt!

28. Aşadar iată cum au hotărât ei că vor face pentru ca adevărul să iasă la iveală:

Le-au transmis în mod oficial tuturor „peştilor-purtători-oficiali-de-cuvânt” să stea de vorbă fiecare cu „zeul-peşte” pe care îl reprezintă şi să îl invite în mod politicos în mijlocul lor pentru a-şi demonstra pretinsele calităţi supranaturale, „divine” pe care le-ar poseda, prin trecerea unor teste care să le dovedească fără putinţă de tăgadă:

- atotputernicia pretinsă (de exemplu prin mutarea unor munţi submarini pe o distanţă foarte mare în prezenţa a milioane de peşti);

- atotştiinţa, pe care cică ei ar deţine-o (prin dovedirea cunoaşterii la perfecţiune cel puţin a întregii ştiinţe deţinută de „peşti” şi prin îmbunătăţirea acestei ştiinţe prin zeci şi sute de descoperiri şi invenţii revoluţionare);

- puterea „divină de vindecare” pe care o pretind (prin vindecarea a câteva sute de mii de „peşti” bolnavi de boli mortale);

- puterea „creatoare divină” pe care şi-o arogă (prin demonstrarea stăpânirii cel puţin a tuturor artelor creatoare ale peştilor şi prin crearea unor opere şi lucrări artistice fenomenale în toate domeniile artei);

- şi bineînţeles pretinsa lor nemurire (prin a se lăsa benevol a fi atacaţi cu toate mijloacele posibile de către „peşti” fără a muri în urma loviturilor primite!).

***

29. Şi „peştii liberi” au zis „peştilor-zei” şi „peştilor-mesageri-divini” ai lor:

- Dacă voi sau cei pe care îi reprezentaţi vor trece acest Test vom şti fără putinţă de tăgadă că voi sunteţi cu adevărat ceea ce pretindeţi că sunteţi.

30. Altfel însă se va dovedi că sunteţi doar nişte şarlatani şi/sau nişte amărâţi nebuni (şi/sau ei şi/sau voi: pretinşii lor reprezentanţi oficiali) – şi astfel împotriva voastră vom lua măsurile care se cuvin pentru a vă pedepsi pentru fărădelegile voastre!

31. Şi i-au avertizat pe fiecare în parte:

- „Dacă „zeul-vostru-peşte” va trece acest Test (direct sau prin oricare din multiplii lui reprezentanţi „oficiali”) vom şti că el este un „zeu-peşte” adevărat şi îl vom lăsa să se implice constructiv în activităţile sociale din „bancul nostru de peşti”!

32. Dar dacă va încerca să se comporte tiranic faţă de noi vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a scoate din existenţă un astfel de „peşte-fiară-divină”!

33. Acest „zeu-peşte” dovedit ca atare doar prin trecerea probelor Testului mai sus menţionat va trebui să se comporte în societatea noastră doar ca un frate mai mare, să ne respecte manifestarea existenţială şi să nu se comporte tiranic ca un „zeu-peşte-de-pradă”!

34. Dacă o va face ne vom uni cu toţii şi îl vom alunga din mijlocul nostru sau va trebui să îl distrugem pentru a-l împiedeca să îşi mai facă nestingherit fărădelegile în societatea noastră!”

***

35. Aşadar zis şi făcut: adunările legiuitoare ale „peştilor” au promulgat această Lege a Testului de Acreditare a Activităţii „Zeilor-Peşti” („Rechini” sau de altă „specie peştească”) şi apoi au fost poftiţi cu toţii ca direct sau prin „purtătorii lor de cuvânt oficiali” să treacă Testul!

36. Şi atunci „surpriză”: nici un „Zeu-Peşte” şi nici un „purtător de cuvânt” al lui nu s-a prezentat să treacă Testul, decât nişte amărâţi de „peşti” nebuni care au eşuat încă de la prima probă!

***

37. Şi astfel tuturor acestor „peşti-mesageri-divini” şi „zei-rechini” li s-a dovedit şarlatania şi/sau nebunia pe faţă şi cu toţii au fost prinşi şi legaţi de „societatea peştească” pentru a plăti pentru înşelăciunile şi şarlataniile lor „divine”!

***

38. Şi când după aceea s-a arătat iarăşi printre ei vreun „Rechin” cu pretenţii de zeitate, ca să mai „mănânce” pe cine are el chef (în virtutea unui presupus „drept divin” al lui) toţi „Peştii” l-au poftit să treacă Testul şi pentru că nu a putut, cu toţii s-au aruncat asupra lui şi l-au făcut una cu apa şi cu nisipul de pe fundul ei!

39. Căci unitatea lor era puterea lor şi dezbinarea lor (susţinută de „peştii-mesageri-divini” şi „peştii-zei) era slăbiciunea lor!

40. Astfel cu toţi au văzut că „rechinul” nu era un „rechin -zeu”, ci doar un amărât de „rechin” oarecare ce încerca să se folosească de naivitatea şi prostia lor pentru a face ce vrea el cu ei.

41. Şi de atunci „rechinii-zei” (sau alţi „peşti de pradă” cu pretenţii de „zeitate”) şi „peştii-mesageri-divini” nu s-au mai arătat în mijlocul lor pentru că şarlatania şi nebunia lor „divină” le putea fi dovedită acum imediat prin obligarea lor de a trece „testul zeităţii peşteşti” cu toate consecinţele neplăcute care ar fi decurs pentru ei în eventualitatea dovedirii irefutabile a imposturii lor prin incapacitatea de a trece probele „Testului Divin”!

***

42. Şi viaţa binecuvântată s-a coborât în mijlocul „peştilor” imediat după ce aceştia au alungat prostia, idioţenia şi tâmpenia din capetele lor şi din „bancul lor peştesc” - şi astfel cu toţii s-au regăsit apoi plutind beatific în Oceanul Fiinţial al Vieţii!